„Parfumul” de Suskind

parfumul

O poveste care se citește ușor, cu un subiect original, dar la care nu aș mai reveni niciodată. Mi s-a părut pe alocuri destul de scârboasă și asta datorită capacității autorului de a descrie cu lux de amănunte unele mirosuri.

E vorba despre Jean-Baptiste Grenouille, un tânăr care s-a născut cu un simț foarte dezvoltat al mirosului, deși, contradicție majoră, corpul lui nu mirosea de nicio culoare.

Subiectul cărții se axează pe dorința aprigă a lui Grenouille de a concepe/inventa un parfum prin care să se facă iubit de către cei din jur. Obiectiv pe care și-l duce la bun sfârșit prin omorârea a 25 de fete tinere, fete care miroseau special, fete care inspiră iubire.

Felul în care ajunge să supraviețuiască multor necazuri, primul fiind dorința mamei lui de a-l ucide chiar la câteva minute de la naștere, să lucreze în cele mai mizere locuri, îi ațâță și mai mult nevoia de a descoperi aroma supremă care-i să-i domine pe cei din jur, să-l placă, să-l iubească.

Scena de la sfârșit, finalul cărții pentru mine a fost un pic neașteptată, dar binevenită, aduce o simetrie cărții, în ciuda ambițiilor sale, în ciuda la tot ce a făcut, prin ce a trecut și-a găsit liniștea tot printre cei respinși de societate: oamenii ai străzii, femei de moravuri ușoare, un intrus printre alți intruși ai societății.

Cred că mult timp de acum încolo voi ține minte unele mirosuri descrise în carte.

Anunțuri

Cărțile citite în ianuarie 2017

În luna ianuarie am reușit să citesc 10 cărți. Unele din ele le-am citit pe avion, autobus sau chiar așteptând la o coadă, câteva din ele au fost plănuite să le citesc, altele pur și simplu mi-au căzut sub mână. În dreptul fiecărui titlu am să pun și numărul de steluțe pe care le-am acordat pe goodreads.

1. „După ce te-am pierdut” de Jojo Moyes       4/5 stele
dupa-ce-te-am-pierdut_1_fullsizeAm hotărât să citesc continuarea primei cărți: „Înainte să te cunosc” pentru că mi-a plăcut subiectul romanului ales, deși, nu e unul din cele mai fericite cazuri. A doua parte a poveștii, eram curioasă să văd cum s-a schimbat Lou, ce a învățat din toată povestea asta.

A fost o lectură care m-a relaxat, m-a cam plictisit pe alocuri, dar care mi-a plăcut, până la urmă. Poate unele situații prea au fost prea trase de păr, dar a fost ok.

Apoi mă gândeam că doi ani să tânjești după o „fantomă” e prea mult. Partea asta cred că nu prea mi-a picat bine. Mă așteptam cumva ca Lou să se trezească la viață mai repede, dar  ea tot monotonă, tot cu un job de „rahat” și tot nu știa ce vrea de la viață.

2. „Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac     5/5 stele

Continuă lectura

„Femeia de hârtie” de Rabih Alameddine

Avem de a face cu o bătrânică minunată pe nume Aaliya care de 50 de ani lucrează într-o librărie. O femeie pentru care: „Literatura e groapa mea cu nisip. E locul meu de joacă, în ea îmi construiesc fortărețele și castelele, acolo petrec momente glorioase. Lumea din afara acelei gropi cu nisip este cea care îmi face necazuri. Literatura îmi dă viață, iar viața mă ucide.”

Femeia-de-hartie

Continuă lectura

Impresie: „Ora 25” de Virgil Gheorghiu

Atât m-a enervat nedreptatea din această carte, încât îmi venea să dau cu ea de toți pereții. Johann Moritz, personajul principal, are un destin pe care eu, cel puțin, nu l-am mai întâlnit nici într-o altă carte care abordează tema războiului sau tipul de om care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța destinului.
ora 25

Continuă lectura

Citate din „Ora 25” de Virgil Gheorghiu

Nu demult am terminat de citit marea carte a lui Virgil Gheorghiu – „Ora 25” și aș vrea să inserez mai jos câteva citate sau afirmații care mi-au atras atenția pe timpul lecturii.
ora 25
Peste câteva zile voi reveni cu impresia post lectură a acestei cărți.

1. „Femeile sunt ca și copiii. Le trec tot felul de întrebări prin cap!.” (Suzana îi dădea lui Ion foarte multe întrebări despre stele, cum ar fi: oare este adevărat că fiecare om are steaua lui pe cer și când omul moare, steaua lui cade?)

2.„Un om care nu are dreptul să trăiască în onoare și demn este un sclav.”

3. „Negustoria de oameni este ultima treaptă a decăderii morale.

4. „Pe oameni poți să-i închizi în lagăre și în închisori, poți să-i pui la muncă, să-i schingiuești sau să-i omori, dar nu poți să-i vinzi!”

5. Moritz s-a sculat în picioare: „Pot să mă țină toată viața în lagăr! Înainte de a muri, aș vrea însă să-mi dea drumul. Măcar un ceas înainte de a-mi da sufletul, ca să nu mor închis. E mare păcat să mori închis!”

6. „Oamenii pot îmblânzi șerpii, leii și toate fiarele. Acum a apărut pe fața pământului o nouă rasă de viețuitoare. Se numesc cetățeni. Trăiesc nu în păduri sau în junglă, ci în birouri; dar sunt mai cruzi decât fiarele sălbatice. În loc de inimi cred că au ceasornice. Și creierul le e un fel de mașină. Au exact poftele fiarelor. Ei au umplut pământul!

7. „Am cerut dreptate în toate felurile în care m-a învățat disperarea. N-am primit niciun răspuns.” (E vorba despre petiția pe care Johann Moritz o scrie autorităților, pentru a-i întreba de ce-l țin închis: Eu nu am furat, nu am ucis, nu am înșelat, nu am făcut nicio faptă rea, din cele oprite de lege sau de biserică. Dacă nu sunt nici hoț, nici ucigaș, nici înșelător, de ce mă țineți în pușcărie? )

8. „Viața n-are niciodată o finalitate obiectivă, afară doar dacă prin asta se înțelege moartea: orice finalitate în planul real este subiectivă.”

9. Ora 25: ora civilizației europene!

„Mintea absorbantă” de Maria Montessori

E o carte pe care ar trebui să o citească toți părinții. Am găsit foarte multă informație utilă și despre care nicăieri până acum nu am citit. Ceea ce a studiat Montessori, ceea ce a creat  a revoluționat educația, inventând un nou sistem de educație a copiilor.
Maria-Montessori-Mintea-Absorbanta
Potrivit sistemului educațional Montessori, un educator niciodată nu va întrerupe un copil atunci când se joacă, nici chiar atunci când greșește ceva.
Educatorul niciodată nu pedepsește și nici nu recompensează copiii. Tot de ce are nevoie un copil , e mediul în care se dezvoltă, fiind doar supravegheat de părinți/educatori, fără alte intervenții, pentru că dezvoltarea nu poate fi predată.

Maria Montessori susține că cea mai importantă perioadă a vieții unei persoane e cea de la naștere până la 6 ani, nicidecum perioada studiilor universitare. De ce? Pentru că de la 0 (zero) la 6 ani, anume în perioada aceasta se formează inteligența omului și toate celelalte aspecte psihice.  Continuă lectura

Top 10 cărți citite din 50

Am scris recent pe pagina de facebook a blogului că din ianuarie anul curent și până de curând (adică 19 iulie) eu am reușit să citesc 50 de cărți.

Au fost câteva cărți  pe care mi-am dorit să le citesc anume anul acesta, altele le-am citit, pur și simplu, că așa mi-a venit sau fiind influențată de membrii grupului cu schimbul de cărți offline.

O să mă repet și o să zic că de la începutul anului mi-am propus să citesc în fiecare zi, indiferent de cantitate, fie măcar și 5 pagini, ceea ce mi-a reușit cel puțin până acum. Ba mai mult decât atât, dimineață mă trezesc și citesc chiar până la o oră fără să fiu deranjată de nimeni 🙂 Continuă lectura