Impresie: „Ora 25” de Virgil Gheorghiu

Atât m-a enervat nedreptatea din această carte, încât îmi venea să dau cu ea de toți pereții. Johann Moritz, personajul principal, are un destin pe care eu, cel puțin, nu l-am mai întâlnit nici într-o altă carte care abordează tema războiului sau tipul de om care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța destinului.
ora 25

Drama acestui om cică ar avea două motive esențiale, primul e că are o soție frumoasă și prăpăditul de jandarm al satului vroia să abuzeze de nevasta lui, vroia s-o aibă singură, prin urmare, îi scrie lui Moritz un ordin de rechiziție ca evreu, deși, Moritz e român și al doilea motiv e că poartă un nume cu valențe în mai multe limbi.

Eroul nostru  este pe rând Ion, Johann, apoi Ianoș Moritz. Toate aceste schimbări de prenume l-au costat 13 ani petrecuți în 106 lagăre răspândite pe întreg teritoriul Europei.

De fiecare dată când insista asupra faptului că el nu este evreu, ci român, nimeni nu-l lua în serios, dimpotrivă, este considerat spion român în Ungaria, este maltratat pentru a-și dezvălui misiunea. Ajută la evadarea unor francezi și ajunge el însuși în lagărele americane, unde este suspectat ca fiind criminal de război nazist, astfel absurditățile se acumulează una după alta.

Am cerut dreptate în toate felurile în care m-a învățat disperarea. N-am primit niciun răspunsEu nu am furat, nu am ucis, nu am înșelat, nu am făcut nicio faptă rea, din cele oprite de lege sau de biserică. Dacă nu sunt nici hoț, nici ucigaș, nici înșelător, de ce mă țineți în pușcărie?”

Mi-a plăcut, totuși, integritatea soției lui. Nu s-a lăsat intimidată de afurisitul de jandarm, l-a așteptat pe Iani timp de 9 ani. Nouă ani în care speranța nu i s-a redus, din contra, s-a multiplicat cu fiecare zi care trecea și cu încredere ca omul ei se va întoarce acasă.

Dragă Iani,
Poate tu mă credeai moartă. De nouă ani nu mai știm nimic unul de altul. Mintea mi-a spus și mie de multe ori că tu nu mai trăiești. M-am pregătit să fac rugăciuni la biserică pentru tine, așa cum se fac pentru morți. Dar, în ultima clipă, m-am oprit: inima îmi spunea că tu nu ești mort. Acum mă bucur că nu ți-am făcut parastas, căci e mare păcat să faci slujbă ca la morți pentru cineva viu.”

Un roman minunat, despre oameni în toate formele lor, despre cum războiul dezumanizează, despre cum oamenii se transformă în sclavi tehnici, despre cum o să aflați mai multe detalii numai dacă veți citi cartea 🙂

O carte care mi-a trezit n’șpe mii de emoții și care de azi încolo va sta în topul meu a recomandărilor de carte.

După cum zicea Paul Miclău: „Ora 25 este o carte sfântă, Tout le rest est litterature ”.

Este ora 25: ora civilizației europene!

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s