„Parfumul” de Suskind

parfumul

O poveste care se citește ușor, cu un subiect original, dar la care nu aș mai reveni niciodată. Mi s-a părut pe alocuri destul de scârboasă și asta datorită capacității autorului de a descrie cu lux de amănunte unele mirosuri.

E vorba despre Jean-Baptiste Grenouille, un tânăr care s-a născut cu un simț foarte dezvoltat al mirosului, deși, contradicție majoră, corpul lui nu mirosea de nicio culoare.

Subiectul cărții se axează pe dorința aprigă a lui Grenouille de a concepe/inventa un parfum prin care să se facă iubit de către cei din jur. Obiectiv pe care și-l duce la bun sfârșit prin omorârea a 25 de fete tinere, fete care miroseau special, fete care inspiră iubire.

Felul în care ajunge să supraviețuiască multor necazuri, primul fiind dorința mamei lui de a-l ucide chiar la câteva minute de la naștere, să lucreze în cele mai mizere locuri, îi ațâță și mai mult nevoia de a descoperi aroma supremă care-i să-i domine pe cei din jur, să-l placă, să-l iubească.

Scena de la sfârșit, finalul cărții pentru mine a fost un pic neașteptată, dar binevenită, aduce o simetrie cărții, în ciuda ambițiilor sale, în ciuda la tot ce a făcut, prin ce a trecut și-a găsit liniștea tot printre cei respinși de societate: oamenii ai străzii, femei de moravuri ușoare, un intrus printre alți intruși ai societății.

Cred că mult timp de acum încolo voi ține minte unele mirosuri descrise în carte.

Reclame

Un gând despre &8222;„Parfumul” de Suskind&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s