„Parfumul” de Suskind

parfumul

O poveste care se citește ușor, cu un subiect original, dar la care nu aș mai reveni niciodată. Mi s-a părut pe alocuri destul de scârboasă și asta datorită capacității autorului de a descrie cu lux de amănunte unele mirosuri.

E vorba despre Jean-Baptiste Grenouille, un tânăr care s-a născut cu un simț foarte dezvoltat al mirosului, deși, contradicție majoră, corpul lui nu mirosea de nicio culoare.

Subiectul cărții se axează pe dorința aprigă a lui Grenouille de a concepe/inventa un parfum prin care să se facă iubit de către cei din jur. Obiectiv pe care și-l duce la bun sfârșit prin omorârea a 25 de fete tinere, fete care miroseau special, fete care inspiră iubire.

Felul în care ajunge să supraviețuiască multor necazuri, primul fiind dorința mamei lui de a-l ucide chiar la câteva minute de la naștere, să lucreze în cele mai mizere locuri, îi ațâță și mai mult nevoia de a descoperi aroma supremă care-i să-i domine pe cei din jur, să-l placă, să-l iubească.

Scena de la sfârșit, finalul cărții pentru mine a fost un pic neașteptată, dar binevenită, aduce o simetrie cărții, în ciuda ambițiilor sale, în ciuda la tot ce a făcut, prin ce a trecut și-a găsit liniștea tot printre cei respinși de societate: oamenii ai străzii, femei de moravuri ușoare, un intrus printre alți intruși ai societății.

Cred că mult timp de acum încolo voi ține minte unele mirosuri descrise în carte.

Reclame